Încep cu ce am de declarat. Nu sunt consilier biblic. M-am format în consiliere creștină, la școala Asociației Consilierilor Creștini din România, unde sunt și trainer, iar asta e o abordare diferită de cea despre care scriu aici.

Scriu totuși despre ea din două motive. Primul e că e cel mai des caricaturizată dintre cele trei, de obicei de oameni care n-au stat niciodată de vorbă cu un consilier biblic. Al doilea e că un om care caută ajutor are dreptul să afle ce i se oferă, nu ce cred alții că i se oferă.

Regula pe care mi-o impun în articolul ăsta: descriu abordarea așa cum se descrie ea pe sine. Ce am eu de obiectat spun separat, la final, ca să știi ce e descriere și ce e părerea mea.

Teza: suficiența Scripturii

Ideea centrală e că Biblia nu e un temei printre altele, ci sursa completă pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor sufletului. Nu e o afirmație despre cantitate, de genul „în Biblie scrie tot”. E o afirmație despre autoritate: cine are ultimul cuvânt când Scriptura și o teorie despre om spun lucruri diferite.

Odată acceptată premisa asta, restul decurge logic. Dacă Scriptura e suficientă pentru ce ține de suflet, atunci o teorie psihologică nu e o sursă paralelă de adevăr, ci cel mult o colecție de observații care trebuie cântărite. De aici vine rezerva, și e important de văzut că e o concluzie, nu un reflex.

De unde vine

Curentul are un nume tehnic, consiliere nouthetică, de la verbul grecesc care înseamnă a sfătui, a mustra, a instrui. A fost formulat în Statele Unite, în 1970, de Jay Adams, într-o carte care reproșa consilierii creștine a vremii că împrumutase prea mult de la psihologia seculară fără să se întrebe pe ce stă aceasta.

Generația următoare a nuanțat poziția. David Powlison, unul dintre numele importante ale curentului, a scris despre cum ne învață Scriptura să răscumpere psihologia. Verbul e ales cu grijă și nu spune să o aruncăm. E o poziție de recuperare critică: iei observația, o desprinzi de cadrul care pretinde s-o explice, o așezi în altul.

În România curentul are voce proprie. Există publicații de limbă română care argumentează, punctual și cu argumente, împotriva felului în care consilierea creștină folosește ideea de revelație generală. Nu e un import făcut de-a gata. E o discuție purtată aici.

Cum arată formarea, concret

Cel mai vizibil program din țară e la Centrul Areopagus din Timișoara, ținut în parteneriat cu Grace Fellowship Church din Kentucky.

Durează doi ani. Șase module pe an, câte unul la două luni, vineri după-amiaza și sâmbăta. Include treizeci de ore de consiliere supervizată, adică ședințe reale, discutate apoi cu cineva mai experimentat. Candidații vin recomandați de liderii lor spirituali și se așteaptă de la ei să fie deja implicați în viața bisericii locale.

Detaliul cu recomandarea spune mult despre abordare. Consilierea biblică nu se gândește pe sine ca profesie liberală, ci ca slujire care crește din biserică și rămâne legată de ea.

Ce nu este

Trei corecturi, fiindcă sunt cele mai frecvente lucruri neadevărate spuse despre ea.

  • Nu e refuzul medicinei. Consilierii biblici serioși nu îți spun să nu iei medicație și nu te opresc să mergi la doctor. Discuția lor e despre cine explică suferința, nu despre dacă se tratează.
  • Nu e negarea suferinței. Ideea că ți s-ar spune să te rogi mai mult și să treci peste nu vine din literatura curentului, ci din experiențe cu oameni prost formați, care există în toate abordările, inclusiv în a mea.
  • Nu e o abordare fără metodă. Are structură, are supervizare, are ore de practică numărate. Cine crede că e doar cineva care deschide Biblia la întâmplare n-a văzut o formare de aproape.

Cui i se potrivește

Din ce am văzut, oamenii care aleg abordarea asta și se simt bine în ea au câteva lucruri în comun.

  • Vor claritate, nu explorare. Vor să știe ce au de făcut, nu doar de ce simt ce simt.
  • Sunt deja înrădăcinați într-o biserică locală și vor ca ajutorul să vină din același loc cu restul vieții lor spirituale.
  • Au o problemă în care responsabilitatea și decizia contează mult: un tipar care se repetă, un conflict, o alegere amânată de ani.
  • Sunt sceptici față de limbajul terapeutic și se simt mai în largul lor cu unul biblic.

Nu e o listă de bifat. Dar dacă te regăsești în trei din patru, probabil ai de câștigat mai mult acolo decât în altă parte.

Unde nu sunt de acord

Aici încetează descrierea și începe părerea mea, ca să nu le confunzi.

Cred că ce am aflat despre cum funcționează omul, despre traumă, despre atașament, despre ce face lipsa somnului minții, e tot cunoaștere pe care Dumnezeu a lăsat-o descoperită, și că a o ocoli din principiu costă. Am văzut cazuri unde a costat.

Dar am și ce să învăț de acolo, și o spun fără politețe de complezență. Consilierea biblică nu diluează. Ia în serios păcatul și responsabilitatea, în vreme ce abordarea mea alunecă uneori în explicație până acolo unde nimeni nu mai e responsabil de nimic. Și rămâne legată de biserica locală, ceea ce înseamnă că omul are cine să-l ducă mai departe după ce se termină ședințele. Consilierul care lucrează singur, într-un cabinet, nu are asta.

Cum recunoști un consilier biblic serios

  • Îți spune unde s-a format, ce a durat formarea și dacă a avut ore supervizate.
  • Nu îți interzice tratamentul medical și nu vorbește despre psihiatrie ca despre un dușman.
  • Îți spune de la început ce așteaptă de la tine, fiindcă abordarea presupune participare activă.
  • Are pe cineva deasupra lui: un supervizor, o biserică, o structură care răspunde dacă ceva merge prost.

Poți filtra după abordare în directorul de consilieri, iar dacă vrei diferența față de celelalte două, e în ghidul celor trei abordări. Despre ce se întâmplă efectiv într-o ședință am scris în Ce este consilierea creștină, și mare parte din ce e acolo se aplică și aici.

Ce rămâne valabil indiferent de abordare

Consilierea creștină nu înlocuiește diagnosticul și tratamentul unui specialist în sănătate mintală. Dacă te gândești să îți faci rău, sună la 112. Pentru sprijin emoțional imediat există depreHUB, 0800 0800 20, linie gratuită non-stop. Dacă ce simți îți afectează somnul, munca sau relațiile de mai multe săptămâni, vorbește întâi cu un medic sau cu un psiholog.