Fac consiliere creștină de peste douăzeci și cinci de ani și sunt trainer în școala Asociației Consilierilor Creștini din România. Spun asta din prima frază fiindcă urmează să compar trei abordări, iar una dintre ele e a mea. N-am cum să fiu neutru și n-o să mă prefac. Ce pot face, și la ce mă angajez aici, e să le descriu pe celelalte două așa cum se descriu ele pe sine, nu cum le-ar descrie cineva care nu le practică.
Cele trei nume circulă în România de vreo două decenii și se folosesc adesea unul în locul altuia. Nu sunt sinonime. Diferă prin trei lucruri: de unde vine autoritatea în camera de consiliere, ce loc are psihologia, și cine are voie să facă treaba asta.
Ce au în comun cele trei
Înainte de diferențe, partea care se pierde ușor în certuri: se suprapun mult mai mult decât sugerează certurile.
Toate pornesc de la ideea că omul nu e doar biologie și obiceiuri, că are o relație cu Dumnezeu și că relația aceea nu e irelevantă pentru ce i se întâmplă în suflet. Toate lucrează prin conversație, în timp, cu cineva care ascultă. Toate presupun că cel care vine își asumă schimbarea, nu o primește pasiv.
Mai e ceva, mai puțin plăcut de spus. Niciuna nu e profesie reglementată de stat în România. Nu există un colegiu al consilierilor creștini care să dea sau să ia dreptul de practică, cum există pentru psihologi. Ce există sunt asociații care acreditează după criterii proprii. E o distincție importantă și mă întorc la ea mai jos.
Consilierea creștină
E umbrela cea mai largă, motiv pentru care e și cea mai greu de definit. Ideea de bază e că credința și cunoașterea despre om nu se exclud. Un consilier creștin are Scriptura ca temei, dar nu refuză din principiu ce se știe despre traumă, atașament, depresie sau dinamica unui cuplu.
Formarea se face în școli private, nu în universitate. Institutul de Consiliere Creștină pentru Viață și Familie, cunoscut ca ICL, își structurează cursurile pe trepte numite Fundamente, Aprofundare și Avansați, și are separat un modul de consiliere sensibilă la traumă. Școala de Formare în Consilierea Creștină, SFCC, care ține de Asociația Consilierilor Creștini din România, merge pe două niveluri, Fundamental și Avansat, urmate de o acreditare înscrisă într-un registru.
Trebuie să repet aici ce am spus la început, fiindcă acum devine concret: sunt consilier acreditat de ACCR din 2008 și trainer al SFCC din 2010, iar patru ani am fost președintele asociației. Când citești ce scriu despre școala asta, ține cont.
Cine ajunge la cursurile astea? La SFCC, în săli stau pastori, prezbiteri, misionari și lideri de tineret, dar și medici, psihologi, psihoterapeuți și asistenți sociali. Amestecul spune ceva despre abordare. Nu e gândită ca alternativă la profesiile de sănătate mintală, ci ca ceva care poate sta lângă ele.
Consilierea biblică
E alegerea mai îngustă, făcută deliberat de cine o face, și e cea mai des caricaturizată de cei din afară.
Teza ei centrală e suficiența Scripturii. Biblia nu e un temei printre altele, ci sursa completă pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor sufletului. De aici vine rezerva față de psihologie, care nu e, în forma ei serioasă, o negare a suferinței sau un refuz al medicinei. E o afirmație despre autoritate: cine are ultimul cuvânt când Scriptura și o teorie psihologică spun lucruri diferite.
Formarea din România arată concret cum se face. Centrul Areopagus din Timișoara ține un program de formare în consiliere biblică, în parteneriat cu Grace Fellowship Church din Kentucky. Durează doi ani, cu șase module pe an, câte unul la două luni, plus treizeci de ore de consiliere supervizată. Candidații vin recomandați de liderii lor spirituali și se așteaptă de la ei să fie deja implicați în viața bisericii locale.
Printre resursele programului e un text al lui David Powlison despre cum ne învață Scriptura să răscumpere psihologia. Verbul contează. Nu scrie să o aruncăm. E o poziție de recuperare critică: iei observația, o desprinzi de cadrul care o explică, o așezi în altul. Poți fi de acord sau nu cu operațiunea asta, dar e altceva decât respingerea totală care li se atribuie de obicei.
Fiindcă e abordarea cel mai des înțeleasă greșit, i-am dedicat un articol întreg: Ce este consilierea biblică.
Consilierea spirituală, și ce nu e ea
Aici trebuie început cu o delimitare, altfel restul se înțelege greșit.
În căutarea românească, expresia consiliere spirituală duce în două locuri care n-au nimic în comun. Unul e creștin. Celălalt e o zonă de dezvoltare personală unde se practică constelații familiale, terapie prin regresie și lucru cu energii, iar unele dintre paginile de acolo spun pe față că ce oferă ele nu are legătură cu consilierea religioasă.
Când pe site-ul acesta scrie consiliere spirituală, e vorba exclusiv de prima. Nimic din ce se listează aici nu ține de a doua, și nu e o scăpare de formulare, e o linie.
Așa înțeleasă, consilierea spirituală e sprijin orientat spre suflet, în care relația cu Dumnezeu, sensul, identitatea și iertarea stau în centru. Nu tratează o tulburare și nici nu pretinde că o face. Se ocupă de întrebările pe care niciun protocol terapeutic nu le atinge: de ce mi se întâmplă, unde e Dumnezeu în asta, cum iert pe cineva care nu și-a cerut iertare. O oferă de obicei oameni cu formare teologică, uneori clerici, alteori nu.
Delimitarea și ce se întâmplă efectiv acolo, pe larg, în Ce este consilierea spirituală și ce nu este.
Cele trei, una lângă alta
| Criteriu | Consiliere creștină | Consiliere biblică | Consiliere spirituală |
|---|---|---|---|
| De unde vine autoritatea | Scriptura, plus ce se știe despre om | Scriptura, ca sursă suficientă | Scriptura, aplicată la întrebările sufletului |
| Locul psihologiei | Instrument legitim | Privită critic, uneori recuperată | Rar prezentă, nu e miza |
| Cine o practică | Absolvenți ai școlilor de consiliere, unii și psihologi | Oameni formați în biserică, recomandați de lideri | Oameni cu formare teologică |
| Durata formării | Doi până la patru ani, pe trepte | Doi ani, cu ore supervizate | Nestandardizată |
| Cu ce vine omul | Cuplu, familie, anxietate, doliu, dependențe | Conflict, decizii, tipare care se repetă | Sens, vinovăție, iertare, criză de credință |
Tabelul e util ca hartă, dar nu îl citi ca pe o lege. Fiecare coloană are oameni care ies din ea.
Unde e cearta reală
Dacă ar fi să reduc diferența la un singur lucru, ar fi ăsta: ce face consilierul când omul din fața lui are ceva ce depășește o conversație.
Și aici vine partea pe care n-o spune aproape nimeni. Linia asta nu trece între cele trei tabere. Trece prin fiecare dintre ele.
Am întâlnit consilieri creștini care nu ar trimite pe nimeni la psihiatru, și consilieri biblici care sună medicul înainte să înceapă. Poziția fiecăruia e a lui, nu a etichetei de pe ușă.
Cea mai bună dovadă e chiar Areopagus. Același centru din Timișoara ține programul de consiliere biblică despre care am scris mai sus și, separat, Institutul de Terapie Familială și Practică Sistemică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Formare în terapie sistemică, cu acte în regulă, sub același acoperiș cu formarea în consiliere biblică. Dacă ar fi două lumi care se resping, n-ar încăpea în aceeași clădire.
De aici iese cea mai utilă propoziție din articolul ăsta. Nu întreba consilierul ce abordare are. Întreabă-l ce face dacă ce ai tu depășește consilierea.
Mai sunt încă șase întrebări care merită puse la primul telefon, cu ce înseamnă fiecare răspuns, în Ce să întrebi un consilier creștin înainte să începi.
Cum alegi, practic
Criteriile care contează nu sunt doctrinare.
- Ce te aduce acolo. Un cuplu în criză are nevoie de cineva care lucrează cu cupluri, indiferent de etichetă. O întrebare despre sens după o pierdere cere altceva.
- Ce formare are, concret: ce școală, ce nivel, în ce an. Cine nu poate răspunde la asta în două propoziții e un semnal.
- Ce face când situația îl depășește. Întrebarea de mai sus.
- Cum se simte prima conversație. Nu o subestima. Consilierea funcționează prin relație, iar dacă nu poți vorbi liber cu omul acela, restul nu mai contează.
- Cum stă treaba cu banii. Unii consilieri lucrează pe donație, alții pe tarif, alții gratuit, și toate variantele sunt legitime. Ce nu e legitim e presiunea de a cumpăra un pachet lung înainte de prima ședință.
Poți filtra după abordare, oraș și mod de lucru în directorul de consilieri. Fiecare profil arată școala, nivelul și anul formării, exact datele pe care ți-am spus mai sus să le ceri.
Când niciuna dintre cele trei nu e răspunsul
Despre multe se ceartă abordările astea. Despre asta nu.
Consilierea creștină nu înlocuiește diagnosticul și tratamentul unui specialist în sănătate mintală. Dacă te gândești să îți faci rău, sună la 112. Pentru sprijin emoțional imediat există depreHUB, 0800 0800 20, linie gratuită non-stop. Dacă ce simți îți afectează somnul, munca sau relațiile de mai multe săptămâni, vorbește întâi cu un medic sau cu un psiholog.
Am scris separat despre semnele la care răspunsul se schimbă, în Când ai nevoie de psiholog, nu de consilier, și despre ce se întâmplă efectiv într-o ședință, în Ce este consilierea creștină.