Nu e nepoliticos să întrebi. E prima observație și cea mai importantă, fiindcă cei mai mulți oameni sună, se bâlbâie o jumătate de minut și închid fără să fi aflat nimic.

Consilierea creștină nu e profesie reglementată de stat în România. Nu există un colegiu care să verifice pe cineva în locul tău și să-i ia dreptul de practică dacă lucrează prost. Verificarea o faci tu, la primul telefon, în cinci minute. Un consilier serios se așteaptă la întrebările de mai jos și răspunde la ele fără să se crispeze. Cine se supără ți-a spus deja ceva ce merita să afli.

Mai jos sunt șapte întrebări și, pentru fiecare, ce asculți de fapt în răspuns.

Ce școală ai făcut, ce nivel ai și în ce an?

Răspunsul bun vine în două propoziții și e concret: numele școlii, nivelul absolvit, anul. Eventual și dacă a avut ore de practică supervizată, adică ședințe reale discutate apoi cu cineva mai experimentat.

Ce asculți: precizia. Cineva care a făcut o formare de doi ani își știe școala și anul, cum îți știi tu liceul. Un răspuns vag, de tipul „am făcut niște cursuri” sau „mă pregătesc de mult”, nu înseamnă neapărat că omul e slab, dar înseamnă că nu poți verifica nimic. Pe fiecare profil din directorul de consilieri datele astea sunt scrise, deci poți compara ce ți se spune la telefon cu ce e publicat.

Ce înseamnă fiecare nivel și cum arată verificarea pas cu pas sunt în Cum verifici formarea unui consilier creștin.

Ce faci dacă ce am eu depășește consilierea?

Dacă ar fi să păstrezi o singură întrebare din articolul ăsta, asta e.

Ce asculți: dacă are un răspuns pregătit. Un consilier care a mai fost în situația asta îți spune direct că trimite mai departe, uneori chiar cu nume: are un psiholog cu care lucrează, un medic pe care îl sună, o rețea. Cine ezită, sau îți dă de înțeles că nu e cazul să existe așa ceva, îți spune că nu s-a lovit încă de o situație pe care n-o putea duce. Se va lovi. E de preferat să nu fii tu aceea.

Am scris separat despre semnele la care răspunsul se schimbă, în Când ai nevoie de psiholog, nu de consilier.

Cât ține de obicei un proces ca al meu?

Ce asculți: un interval, nu o cifră fixă și nici un „vom vedea”. Pentru o problemă punctuală, un răspuns rezonabil sună a patru până la opt ședințe. Pentru o criză de cuplu, mai mult, uneori câteva luni.

Ce ar trebui să te pună pe gânduri e imposibilitatea de a numi un orizont. Consilierea care se întinde nedefinit, fără ca nimeni să spună unde mergem și după ce se vede că am ajuns, e o relație de dependență, nu un proces.

Cât costă și cum se plătește?

Nu există o singură regulă în domeniul ăsta, și e bine să o afli înainte, nu după. Unii consilieri lucrează pe tarif. Alții o fac ca slujire, susținută prin donații, fără sumă fixă. Alții nu cer nimic. Toate variantele sunt legitime.

Ce asculți: claritatea și lipsa presiunii. Un răspuns direct, oricare ar fi el, e semn bun. Semne rele sunt trei: pachete lungi cerute înainte de prima ședință, sume mari în avans, și disconfortul de a vorbi despre bani. Cine nu poate discuta senin despre plată nu va putea discuta senin nici despre lucrurile grele.

Ce se întâmplă cu ce îți spun?

Întrebarea asta contează mai mult în România decât și-ar închipui cineva din afară, fiindcă multe comunități sunt mici și toată lumea se cunoaște.

Ce asculți: dacă îți spune și limitele, nu doar că e confidențial. Un răspuns onest include situațiile în care confidențialitatea se rupe, de obicei riscul pentru viața cuiva și abuzul asupra unui copil. Cine îți promite secret absolut fie nu s-a gândit la asta, fie îți spune ce vrei să auzi.

Merită să întrebi și dacă lucrează cu supervizare, fiindcă atunci cazul tău se discută, anonimizat, cu altcineva. Nu e un lucru rău, dimpotrivă. Dar ai dreptul să știi.

Lucrezi cu situația mea?

Un consilier care face de obicei consiliere premaritală nu e automat omul potrivit pentru o dependență, iar cineva obișnuit cu adolescenți nu e neapărat pregătit pentru doliu.

Ce asculți: dacă îți spune sincer când nu e domeniul lui. Un consilier care are răspuns la orice e mai îngrijorător decât unul care recunoaște că lucrează mai ales cu cupluri și îți dă un nume pentru altceva.

Ce facem dacă nu ne potrivim?

Ultima, și cea care destinde toată conversația.

Ce asculți: dacă îți lasă ușa deschisă fără să se simtă jignit. Consilierea funcționează prin relație, iar relația fie se leagă, fie nu. Un consilier bun știe asta și îți spune el, primul, că ai voie să nu continui după prima ședință și că te poate îndruma altundeva.

Ce faci cu răspunsurile

Nu ai nevoie de șapte răspunsuri perfecte. Ai nevoie să nu existe niciunul care să te oprească.

Dacă la trei sau patru întrebări ai primit răspunsuri clare și la restul o ezitare firească, e în regulă. Dacă la întrebarea despre ce face când situația îl depășește ai primit un răspuns evaziv, mai sună pe cineva. Ai un director întreg din care poți alege, filtrat după oraș, abordare și mod de lucru.

Iar dacă nu ești sigur ce fel de consilier ți se potrivește, diferențele dintre abordări sunt în ghidul celor trei, și ce se întâmplă efectiv la o ședință în Ce este consilierea creștină.

Ce rămâne valabil indiferent pe cine alegi

Consilierea creștină nu înlocuiește diagnosticul și tratamentul unui specialist în sănătate mintală. Dacă te gândești să îți faci rău, sună la 112. Pentru sprijin emoțional imediat există depreHUB, 0800 0800 20, linie gratuită non-stop. Dacă ce simți îți afectează somnul, munca sau relațiile de mai multe săptămâni, vorbește întâi cu un medic sau cu un psiholog.